Tratamentul infecției cu artrita

tratamentul infecției cu artrita

LinkedIn Artrita reactivă — ce este, simptome, tratament Artrita reactivă este o boală reumatismală, manifestă predominant prin artropatie inflamatorie nesupurativă, dezvoltată la distanţă de o infecţie digestivă, genito — urinară sau stimulare antigenică.

Boala apare mai frecvent la persoanele cu predispoziţie genetică, purtătoare de HLA B Termenul de artrită reactivă este utilizat pentru a defini inflamaţia articulară căldură, durere şi tumefacţie apărută după o infecţie virală, bacteriană sau oricare altă stimulare antigenică.

Totul despre artrita: tipuri, simptome, diagnostic, tratament

În pofida numelui său, boala nu se limitează numai la manifestări de tip artrită, ci are un caracter sistemic. Artrita reactivă cunoscută şi sub numele de sindrom Reiter este o boală care se exprimă prin inflamaţie cu durere articulară persistentă, de peste șase săptămâni, simptome cutaneo — mucoase, oculare, urinare şi genitale.

Numele de sindrom Reiter, este un semn de omagiu adus medicului H. Reiter, care a descris pentru prima dată boala unui ofiţer german din primul război mondial, care suferea de artrită, uretrită şi conjunctivită, precedate de un episod infecţios diareic. Reiter a descris triada tratamentul infecției cu artrita manifestă prin: artrită, uretrită şi conjunctivită. Triada clasică din artrita reactivă Artrita reactivă aparţine prin manifestările clinice similare cu categoriilor de boli reumatismale juvenile de tipul spondilartropatiilor seronegative care includ: spondilita ankilozantă, artrita psoriazică, artropatiile asociate cu boli inflamatorii intestinale şi alte forme de artrite juvenile idiopatice.

Reumatismul Articular Acut Și Artrita Reactivă Post-Streptococică

Dar, evidenţierea cauzelor etiologice care declanşează boala în relaţie cu predispoziţia genetică şi evoluţia relativ favorabilă, o deosebeşte subtipurile de artrită juvenilă idiopatică cu care are caractere comune. Incidenţa artritei reactive este în conexiune directă cu epidemiile produse de infecţiile intestinale cu Salmonella, Shigella sau Yersinia şi variază considerabil de la o ţară la alta, după condiţiile socio — economice.

În acelaşi timp, s-a dovedit că prevalenţa infecţiilor cu Chlamidia creşte incidenţa artritei reactive. Artrita reactivă afectează toate grupele rasiale, dar este mai frecventă la rasa albă.

Artrita infectioasa acuta

Atunci când apare la rasa neagră, vom găsi o corelaţie negativă cu molecula HLA B Artrita reactivă afectează mai frecvent copilul mare şi în special adolescentul de sex masculin; dar poate fi întâlnită la toate vârstele începând cu perioada de sugar. Atunci când boala apare după o infecţie venerică raportul între sexul masculin şi feminin este de zece la unul, iar după o infecție gastro-intestinală este de 1 la 1.

Care sunt cauzele și cum apare tratamentul infecției cu artrita reactivă? În ceea ce priveşte etiologia artritei reactive, toate studiile sunt de acord că aceasta este de natură infecţioasă. Bacteria sau componenţii nucleici bacterieni ARN, ADN au fost identificaţi în lichidul sinovial sau prelevatul biotic. Germenii bacterieni asociaţi cu artrita reactivă sunt în general, digestivi sau venerici şi cuprind: Shigella flexneri, Salmonella typhimurium, Salmonella enteritidis, Streptococcus viridans, Mycoplasma pneumonia, Cyclospora, Chlamydia trachomatis, Yersinia enterocolitica şi Yersinia pseudotuberculosis.

Totuşi, cauza cea mai frecventă a artritei reactive tratamentul infecției cu artrita copil o constituie infecţia cu germeni din sfera digestivă. Infecţiile cu punct de plecare respirator, produse mai frecvent de Streptococi şi Mycoplasma pneumonie, pot fi la originea artritelor reactive. Artrita reactivă poststreptococică este un termen utilizat pentru a descrie o artrită persistentă, care nu răspunde la antiinflamatoarele nesteroidiene, în cazul copilului cu o infecţie streptococică faringiană recentă.

Agenţii virali menţionaţi cel mai frecvent în conexiune cu inflamaţia articulară sunt: virusul rubeolic, virusurile hepatitice, parvovirusul tip B19 etc. Infecţia cu HIV poate produce un tablou clinic foarte variat la nivelul aparatului locomotor, de la simple artralgii până la simptome cu o gravitate deosebită.

tratamentul infecției cu artrita

Cea mai frecventă manifestare musculo — sheletală la bolnavii infectaţi cu HIV este artrita reactivă cu evoluţie spre spondilartropatie ankilozantă. Implicarea articulară de tip spondilartropatie şi a pielii manifestări psoriaziforme sunt aspectele clinice caracteristice pentru infecţia HIV avansată.

SFATUL SPECIALISTULUI

În patogenia artritelor reactive a fost identificate unele perturbări ale imunităţii mediate celular, cât şi ale imunităţii umorale; totodată sunt implicaţi şi alţi factori, antigenul HLA Tratamentul infecției cu artrita joacă un rol foarte interesant în dezvoltarea acestei boli.

Care este tabloul clinic la pacienții cu artrită reactivă? Manifestările la debut cuprind semne cu caracter general uşoare cum ar fi: stare de indispoziţie, oboseală, inapetenţă, tratamentul infecției cu artrita, la care se adaugă cele musculo — scheletale mialgii, inflamaţie articulară asimetrică, dureri lombare cu iradiere în regiunea fesieră sau a coapselor.

Anamneza şi examenul fizic complet relevă heterogenitatea manifestărilor clinice pe care le putem grupa în următoarele categorii de simptome: Simptomele musculo — scheletale reprezentate de: mialgii, artralgii, artrită şi entezită. Artrita debutează după o agresiune antigenică, în mod tipic de o manieră asimetrică, prin durere, inflamaţie şi impotenţă funcţională la nivelul articulaţiilor mari, cel mai adesea genunchi sau gleznă forma oligo — articulară.

În unele cazuri, poate să existe o inflamaţie extinsă şi durerea cu disabilitate funcţională să afecteze un număr mai mare de articulaţii forma poliarticulară. La debutul bolii sau în mod special în stadiile mai tardive, bolnavii acuză adeseori dureri la nivelul coloanei vertebrale şi a articulaţiei şoldului sacroileită.

Entezita, tendinita şi tendovaginita sunt manifestări inflamatorii musculo — scheletale prezente în majoritatea cazurilor cu artrită reactivă.

Artrita septică - paralela45luxury.ro

Artropatia asociată cu inflamaţia locală a zonei de inserţia a tendonului pe os tratamentul infecției cu artrita este o caracteristică specifică bolii; ariile cele mei frecvent afectate sunt la nivelul oaselor calcaneene, talare şi subtalare.

Simptomele oculare includ conjunctivita este cea mai comună manifestare, exprimată prin secreţii mucopurulente, chemosis şi irita. Inflamaţia diferitelor structuri oculare, unilaterală sau bilaterală, constituie o altă manifestare clasică a tabloului clinic al bolii.

Bolnavii prezintă adeseori: eritem conjunctival, senzaţie de arsură, prurit, fotofobie, durere şi mai rar diminuarea acuităţii vizuale. La copilul mic aceste simptome pot trece mult timp neobservate.

  • Artrita de la A la Z : Tipuri, complicatii, diagnostic, tratament
  • Cum să faci față durerii în articulația șoldului
  • Tratamentul articulațiilor condimente
  • Artrita reactivă – ce este, simptome, tratament – paralela45luxury.ro
  • Artrita septica, cunoscuta drept artrita bacteriana sau artrita infectioasa, reprezinta invazia directa a spatiului articular de variate microorganisme bacterii, virusuri, micobacterii si fungi.
  • RAA este o boală cauzată de infecția faringiană declanșată de o bacterie numită streptococ.
  • Calmante și antiinflamatoare pentru osteochondroză

Simptomele genito — urinare sunt: disurie, polakiurie, secreţii uretrale, leziuni ulcerative sau hiperkeratozice. Artrita reactivă se însoţeşte uneori de cistită, prostatită şi balanită circinată care se aseamănă întrucâtva cu keratodermia. Simptomele cutanate: balanită circinată, keratodermie blenoragică, ulceraţii mucoase.

Aspectul cel mai interesant al leziunilor cutanate este asemănarea deosebită cu psoriazisul, atât din punct de vedere clinic, cât şi tratamentul infecției cu artrita. Infecţiile digestive şi genito — urinare sunt recurente, aseptice. Tratamentul infecției cu artrita cu artrită reactivă acuză adeseori dureri abdominale, uneori recurente cu episoade diareice, fără ca un agent patogen să fie izolat în coprocitogramă sau coproculturi.

Artrita septică

Alte manifestări ale bolii cuprind: limfadenopatia, splenomegalia, epistaxis, durerile toracice produse tratamentul infecției cu artrita revărsate pleurale, cardita şi nefropatia. Ce investigații se fac la pacienții cu artrită reactivă? Examenele de laborator în artrita reactivă vor fi orientate în funcţie de datele de anamneză care ne ghidează gândirea clinică spre etiologia probabilă declanşatoare a bolii.

Astfel că pe lângă examenele uzuale cum ar fi: hemoleucogramă, sumar de urină, reactanţi de fază acută, vom solicita investigaţii speciale pentru dovada infecţiei bacteriene coprocitogramă, coproculturi, uroculturi, exudat faringian sau virale. Pentru infecţia cu Chlamidia este preferabil ca în fiecare caz de artrită reactivă să se determine direct anticorpii prin imunofluorescenţă sau ADN-ul bacterian tratamentul infecției cu artrita tehnica PCR Polymerase Chain Reaction.

Când suspicionăm această etiologie cultura nu prezintă prea mare încredere, dar serologia este folositoare în multe cazuri. Factorul reumatoid, celulele lupice şi anticorpii antinucleari sunt negativi.

Prevenție Cauze Nu există o singură cauză pentru toate tipurile de artrită. Cu toate acestea, majoritatea situațiilor pot fi produse de una dintre următoarele cauze: O accidentare — poate duce la artrită degenerativă; O problemă a metabolismului — poate determina gută și pseudogută; Existența unei infecții — de exemplu, există unele forme de artrită care apar ca urmare a infecției cu boala Lyme; Un sistem imunitar slăbit — în cazul bolnavilor de lupus eritematos sistemic LES. Factori de risc Pe lângă aceste cauze, artrita poate apărea în cazul unei combinații de factori, numiți medical factori de risc. În această categorie intră: Fumatul; Un loc de muncă extenuant din punct de vedere fizic; O dietă dezechilibrată în care predomină carnea roșie, alimentele cu zaharuri rafinate sau fructe de mare. Dieta reprezintă un factor tratamentul infecției cu artrita mai ales în cazurile de gută artrită gutoasă ; Greutatea excesivă — excesul de kilograme pune presiune asupra articulațiilor și astfel crește riscul de artrită; Realizarea regulată a unor activități care solicită articulațiile; Ereditatea — dacă unul dintre părinți sau ambii au artrită este posibil ca și copii să dezvolte boala; Vârsta — persoanele de peste 60 de ani sunt mult mai predispuse la artrit, mai ales pe fondul pierderii elasticității și al slăbirii sistemului imunitar; Sexul — femeile sunt mai predispuse decât bărbații să dezvolte majoritatea tipurilor de artrită, cu excepția gutei.

Cercetarea moleculei HLA B27 ne poate fi utilă atunci când semnele tratamentul infecției cu artrita nu sunt prezente. Prezenţa antigenului se corelează cu afectarea axială, cardită şi uveită. Artrocenteza prin artroscopie permite studiul cavităţii articulare, a paternnurilor vasculare, lichidului articular şi se impune în special atunci când avem o monoartrită, pentru a exclude artrita septică. În lichidul sinovial, se întâlnesc macrofagi pline cu debriduri nucleare şi leucocite intacte.

Biopsia de sinovială ne arată o imagine histopatologică de aspectul unei inflamaţii nespecifice; în schimb imunohistochimia, tehnica PCR şi hibridarea moleculară sunt utile în depistarea antigenilor infecţioşi.

Artrita reactivă – ce este, simptome, tratament

În timpul unui puseu acut din artrita reactivă, vom avea leucocitoză cu polinucleoză, proteina C reactivă crescută, fracţiunile C3 şi C4 ale complementului crescute, VSH şi alţi reactanţi de fază acută patologici; iar în cazul evoluţiei cronice toţi aceşti parametrii sunt tratamentul infecției cu artrita modificaţi sau unii chiar normali. Examenul radiologic nu remarcă nici o modificare în stadiul timpuriu al bolii, dar imageria prin rezonanţă magnetică nucleară, ecografia articulară sau tomografia computerizată pot să depisteze precoce osteopenia şi tratamentul infecției cu artrita cartilajului.

Cum punem diagnosticul de certitudine în artrita reactivă? Diagnosticul clinic de artrită reactivă este susţinut de cele 4 afectări majore: artrită, entezită, conjunctivită şi leziuni cutaneo — mucoase. Pentru diagnosticul de artrită reactivă, nu există nici un test sau marker paraclinic specific.

Diagnosticul pozitiv este confirmat prin anamneză, istoricul bolii, examenul fizic complet şi investigaţiile paraclinice.

În cadrul diagnosticului diferenţial trebuie să excludem afecţiunile de tipul spondilartropatiei Reiter — like şi alte entităţi cu simptomatologie similară: entezita în raport cu artrita, bolile inflamatorii cronice intestinale boala Crohn, rectocolita ulcero — hemoragicăformele de artrită juvenilă idiopatică, boala Lyme, reumatismul articular acut, artrita septică, tenosinovitele şi tendonitele, conjunctivita, irita, uveita, gonoreea, sifilisul, sarcoidoza, alte artrite reactive şi spondilartropatii juvenile.

leziuni închise ale articulațiilor mari cu hemartroză tratamentul afectării sindromului de gleznă

Tratamentul infecției cu artrita este tratamentul la pacienții cu artrită reactivă? Dacă simptomele nu cauzează un disconfort prea mare, cel mai bine este ca medicaţia să fie evitată, deoarece boala nu are un tratament specific. Tratamentul medicamentos al artritei reactive poate fi împărţit în două categorii: tratamentul infecției cu artrita primul rând, antibioticele — pentru a trata infecţia iniţială declanşatoare, dacă aceasta persistă; în al doilea rând, terapia simptomatică şi patogenică.

În infecţia tractului gastrointestinal, căilor aeriene superioare sau tractului genital, sunt necesare antibiotice pe cale orală timp de 7 — 10 zile, sau mai mult. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene formează baza terapiei, pentru că reduc inflamaţia şi permit astfel, o mai tratamentul infecției cu artrita recuperare locomotorie. Meloxicam Movalis este un inhibitor selectiv de COX2, care se va administra la pacienţii cu simptome gastro — intestinale sau renale, în doză de 0.

Familia şi copilul mare trebuie consiliaţi pentru complianţa la terapia cu AINS antiinflamatorii nesterodiene care poate controla durerea.

Artrita septica (artrita bacteriana)

În formele poliarticulare severe de artrită, pot să beneficieze de steroizi administraţi intravenos în bolusuri de Metilprednisolon, sau de administrări scurte pe cale orală cu Prednison, în doze mici.

Tratamentul cu steroizi administraţi local intrarticular are acceptul tuturor reumatologilor, pentru că este tratamentul infecției cu artrita şi foarte eficient pe termen scurt.

tratamentul artrozei de gradul 1 al articulației genunchiului

Sulfasalazina Azulfidin este folosită în managementul rectocolitei ulcero — hemoragice administrată în clisme reduce inflamaţia de la tratamentul infecției cu artrita colonului şi scade răspunsul inflamator sistemic prin inhibarea prostaglandin sintetazei. Terapia fizică şi ocupaţională trebuie iniţiate precoce, începând cu bolnavii imobilizaţi temporar la pat şi ulterior, continuată în săli speciale.

Tratamentul tratamentul infecției cu artrita oculare se va realiza prin administrarea de corticosteroizi sub formă de picături, injecţii subconjunctivale, sau pe cale sistemică în cazurile severe, boli ale țesutului conjunctiv ereditar care se asociază şi midriatice. Administrarea empirică de antibiotice de tipul Eritromicinei oculare poate să prevină sau să stăpânească o infecţie conjunctivală sau corneană.

Leziunile de la nivelul pielii cum ar fi: keratoderma blenoragica, balanita circinată se tratează cu corticosteroizi Hidrocortizon valerat — Cortaid, Dermacort, Wetcortiar manifestările dermatologice uşoare se vor folosi agenţi keratinolitici, cum ar fi: acidul salicilic mentolat, sau; în cazurile severe, bolnavul va primi retinoizi sau Metotrexat. Formele foarte severe ale artritei reactive pot impune gesturi chirurgicale precum: sinovectomia prin artroscopie; iar, după terminarea creşterii, artroplastia proteză totală de şold în caz de distrucţie articulară importantă.

Care este evoluţia pacienților cu artrită reactivă? Evoluţia şi prognosticul artritei tratamentul infecției cu artrita sunt, în general, bune. Durata de evoluţie a bolii variază de la câteva zile, la câteva săptămâni. Chiar pacienţii cu forme severe de boală, obligaţi să rămână la pat, pot să spere în recuperarea totală. Trebuie să menţionăm că recurenţele sunt frecvente şi ele pot fi triggerate de noi episoade infecţioase, sau de factori de stres nespecifici.

Factori de risc

Perioada asimptomatică dintre recurenţe poate să dureze câţiva ani, dar niciodată nu vom şti când artrita reactivă va reveni. Care pot fi măsurile de prevenire pentru pacienții cu artrită reactivă?

În cazurile cu simptome oculare, este recomandabil ca pacientul să fie monitorizat prin cabinetul oftalmologic, pentru a preveni invaliditatea oculară. Bolnavul cu artrită reactivă poststreptococică va primi profilaxia secundară cu antibiotice, cu derivate de betalactamine sau macrolide, pentru a preveni recăderile şi leziunile cardiace.

Bolnavul şi familia trebuie să evite toxiinfecţiile alimentare, iar adolescentul tratamentul infecției cu artrita ia precauţii pentru a evita expunerile la infecţiile transmise pe cale sexuală. Fostul bolnav care călătoreşte în locuri unde există un risc înalt pentru îmbolnăvire prin diaree, trebuie să ia măsuri speciale în ceea ce priveşte prevenirea prin vaccinare, apa băută şi mâncarea netratată termic.

S-ar putea sa iti mai placa.

Citițiși