Inflamația țesutului cartilaginos al aripilor nasului

Redactată inflamația țesutului cartilaginos al aripilor nasului, lucrarea prezintă toate elementele anatomiei chirurgicale în relație cu reperele estetice și detaliile simetriei, unghiurilor și liniilor feței. De asemenea prezentarea ambelor tehnici de rinoplastie închisă și deschisă cu avantajele, dezavantajele și dificultățile demersului chirurgical este extrem de utilă celor care se formează în aceast tip de chirurgie. Se insistă pe aspectul funcțional în contextul în care în practica zilnică ne întâlnim frecvent cu situații inflamația țesutului cartilaginos al aripilor nasului care rezultatele estetice sunt excelente, dar tulburările funcționale sunt majore.
Referintele despre malpraxis sunt de remarcat în contextul în care rezultatul intervenției se apreciază la aproximativ 6 luni și nu după vindecarea chirurgicală imediată deoarece operațiile estetice sunt supuse ca apreciere unui mare grad de subiectivitate.
Corecția nasului (rinoplastia)
Bibliografia este în majoritate de dată recentă, manualul este logic structurat și util specialităților ORL și chirurgie estetică facială. Merită apreciată preocuparea domnului Conferențiar Ion Anghel pentru colaborarea cu tinerii, în ideea că un adevărat profesionist și creator de școală este acela care lasă moștenirea medicală și științifică și discipolilor crescuți la școala maestrului.
Recomand colegilor lectura acestui volum și mă bucur că este acoperită o temă de actualitate care lipsea în literatura actuală a inflamația țesutului cartilaginos al aripilor nasului în țara noastră. Codruț Sarafoleanu Dismorfiile nazale sub diversele variante clinice devin tot mai frecvente astăzi, odată cu dezvoltarea gradului de civilizație, condiții în care și factorii etiopatogrnici se diversifică.
Rinoplastia, ca tehnică chirurgicală corectoare, reparatorie și reconstructivă a piramidei nazale se încadrează în domeniul chirurgiei plastice, unde ocupă un rol important. Preocupări în domeniul rinoplastiei au existat din cele mai vechi timpuri, primele încercări datează cu 3. Societatea modernă se află într-un perepetuum mobile al schimbării şi noutăţii cu implicaţii atât din punct de vedere al inovaţiilor tehnologice cât şi al modei. Această preocupare inflamația țesutului cartilaginos al aripilor nasului aspectul extern creează o presiune asupra accesabilităţii la operaţii estetice.
Nasul este ţinta predilectă a acestui proces de remodelare corporală şi astfel a atras atenţia specialiştilor în otorinolaringologie şi chirurgie plastică. Variabilitatea anatomică a regiunii nazale s-a concretizat într-un număr mare de tehnici chirurgicale. Chirurgia estetică a piramidei nazale trebuie să se finalizeze cu reușite atât din punct de vedere anatomic cât inflamația țesutului cartilaginos al aripilor nasului funcțional.
Dacă rinoplastia este în domeniul rinologului sau plasticianului apare logic în răspunsul dat de Aubry si Gyraux în concluzia raportului lor asupra rinoplastiei. Chirurgul care abordează domeniul rinoplastiilor trebuie să posede cunoștințe temeinice despre anatomia și fiziologia nasului, să aibă un simț estetic deosebit, să stăpânească metodele chirurgicale și să fie dotat cu mijloacele tehnice adecvate pentru a putea rezolva articulațiile doare la 40 de ani caz cu perticularitățile lui.
Trebuie cunoscut riscul acestei intervenții al cărei rezultat final nu poate fi garantat în totalitate de rinoplastician el depinzând de mai mulți factori. Consider util ca rinoplasticianul, sa informeze pacientul inaite de a hotari interventia, asupra tuturor aspectelor rinoplastiei, folosind recomandarile AAFPRS: - candidatul la rinoplastie nu este operabil din oficiu; - scopul operației constă într-o ameliorare estetică și nu în realizarea perfecțiunii; - inflamația țesutului cartilaginos al aripilor nasului este doar medic și nu magician; - motivul solicitării intervenției și rezultatul așteptat de pacient să fie real atenție la pacienții cu tulburări psihice ; - terenul, procesul de cicatrizare variază cu fiecare individ; - întodeauna există un risc operator și chirurgul nu poate garanta rezultatul.
Volumul de faţă îşi propune să prezinte regulile şi tehnicile de bază ale rinoplastiei. Capitolul 1 este un rapel al noţiunilor de anatomie necesare pentru o bună orientare intraoperatorie. Capitolul 2 prezintă conceptele necesare pentru analiza estetică a feţei şi planificarea viitoarei intervenţii chirurgicale. Capitolul 3 detaliază tehnica rinoplastiei închise şi tratament pentru inflamația articulațiilor genunchiului acesteia în 5 cazuri.
Capitolul 4 are ca temă tehnica deschisă inflamația țesutului cartilaginos al aripilor nasului rinoplastiei în comparaţie cu utilizarea tehnicii închise. Toate aceste procedee chirurgicale sunt ilustrate pas cu pas, lucrarea putând fi utilizată de rinoplasticienii debutanţi chiar şi în timpul procesului operator.
Capitolul 5 abordează tehnicile avansate de modelare a vârfului nasului. Capitolul 6 avertizează chirurgul asupra posibilelor incidente şi complicaţii postoperatorii.
Aripile nasului - ce este
Caracterul interdisciplinar al acestui volum rezidă şi din colectivul de autori ce reuneşte experienţa domnului Conferenţiar universitar doctor Ion Anghel, cu o activitate de peste 20 de ani în domeniul rinoplastiei, alături de 3 tineri medici ORL-işti şi chirurgi plasticieni şcoliţi în pas cu ultimele tendinţe şi inovaţii în remodelarea regiunii nazale.
Bibliografia recentă este mărturie a temeinicei documentări şi conlucrări ce fundamentează această lucrare. Sperăm ca prin această carte să apropiem esteticul de funcţional şi să oferim un punct de referinţă în activitatea tinerilor specialişti în otorinolaringologie şi chirurgie plastică dornici să abordeze multitudinea de tehnici chirurgicale incluse în arsenalul rinoplastiei.
Autorii Capitolul 1. Anatomia clinică şi funcţională a nasului Analiza estetică a feţei Examinarea piramidei nazale la vederea frontală Examinarea piramidei nazale la vederea de profil Examinarea piramidei nazale la vederea bazală Examinarea profilului nazal în raport cu bărbia Examinarea relaţiei nas — sprâncene — frunte Rinoplastia inflamația țesutului cartilaginos al aripilor nasului Tehnica rinoplastiei pe calea de abord endonazală Cazuri clinice Tehnica rinoplastiei pe cale de abord externă Chirurgia vârfului nazal Complicaţii în rinoplastie Anatomia clinică şi funcţională a nasului Piramida nazală reprezintă partea externă a nasului.
Este formată de un cadru osos şi cartilaginos acoperit de ţesut moale reprezentat de muşchi, ţesut celular lax, vase, nervi şi tegument. Este delimitată de regiunile învecinate ale feţei prin şanţurile nazo-palpebrale, nazo-geniene şi nazo-labiale. În detaliu se descriu două feţe laterale, care se unesc anterior şi formează dorsum nasului; o bază; inferior, un vârf; o faţă posterioară şi două margini laterale.
Unghiurile nasului. Ambele unghiuri sunt mai largi la asiatici şi negri. Estetic şi funcţional unghiul nazolabial este cosiderat ca fiind mai important decât cel nazo-frontal. Figura 1.
Dimensiunile piramidei nazale Pentru o corectă evaluare a piramidei nazale şi obţinerea unui rezultat postoperator corect, rinoplasticienii iau în cosideraţie câteva dimensiuni ideale ale piramidei nazale, acestea fiind bazate pe măsurători între puncte anatomice de graniţă ale piramidei nazale, având inflamația țesutului cartilaginos al aripilor nasului plan de referinţă, linia bazală a nasului NBL. NBL este o linie oblică de la cantusul medial la şanţul alaro-facial.
Măsurătorile şi dimensiunile nazale sunt următoarele, Figurile 2, 3, 4: Înălţimea piramidei nazale nasion la baza columelei ; Lungimea piramidei nazale nasion la vârful nazal ; Proiecţia osoasă NBL la cea mai proeminentă parte a dorsum nazal osos ; Proiecţia cartilaginoasă NBL la cea mai proeminentă parte a tratamentul articulațiilor ufo nazal cartilaginos ; Proiecţia inflamația țesutului cartilaginos al aripilor nasului NBL la cea mai proeminentă parte a lobulului ; Proiecţia vârfului vârful nazal la şanţul alaro-facial ; Rotaţia vârfului mişcarea vârfului de-a lungul unui arc centrat de baza alară ; Lăţimea piramidei osoase distanţa dintre cele două NBL la nivelul graniţei osteocartilaginoase a piramidei nazale ; Lăţimea lobulară distanţa între pereţii laterali dr.
Figura 2. Dimensiunile piramidei nazale 1.
Corecția nasului (rinoplastia). Cea mai delicată procedură estetică.
Lungimea nasului 2 ; 2. Proiecţia vârfului 6 ; 3. Rotaţia vârfului 7. Figura 3. Linia bazală a nasului NBL ; 2. Proiecţia osoasă 3 ; 3.
Proiecţia cartilaginoasă 4 ; 4. Proiecţia lobulului 5. Figura 4. LBN; 2. Lăţimea piramidei osoase 8 ; 3. Lăţimea lobulară nazală 9 ; 4. Lăţimea vârfului nazal Structura piramidei nazale Planul superficial extern alcătuit din, Figura 5 şi Figura 6: piele, ţesut celular lax, strat muscular cu rol în mimica şi respiraţia nazală M.
Tegumentului piramidei nazale. Musch Planul mijlociu de susţinere : scheletul osos spina nazală a osului frontal, apofizele ascendente ale maxilarelor superioare dureri articulare după laser oasele nazale propriischeletul cartilaginos cartilajele triunghiulare, alare şi accesoriistructura fibroasă ce leagă elementele scheletului, vase şi nervi.
Figura 6. Straturile anatomice ale piramidei nazale 1. Plan superficial ţesuturile moi 2. Plan mijlociu cadrul osteo-cartilaginos Figura 7.
Inflamația (partea 1) - Etapa vasculară
Scheletul piramidei nazale 1. Septul nazal; 2. Ram medial cartilaj alar; 3. Ram lateral cartilaj alar; 4. Cartilaj lateral; 5.
Os nazal propriu; 6. Apofiza ascendentă maxilar; 7. Cartilaje sesamoide. Figura 8. Scheletul piramidei nazale — vedere inferioară. Ram lateral cartilaj alar; Spina nazală anterioară; 4.
Nasul (cavitatea nazală)
Sept cartilaginos; 6. Domul cartilajului alar. Figura 9. Structurile lobulului nazal vedere laterală 1. Supratip; 2. Tip; 3. Arc baza alarelor ; 4. Columela; 5.
Atât forma, cât şi aspectul nasului afectează nu numai aspectul general al fizionomiei, cât şi funcţia respiratorie ce se realizează la acest nivel.
Baza columelei. Figura Structurile lobulului nazal vedere bazală 1. Baza alară; inflamația țesutului cartilaginos al aripilor nasului. Triunghiul moale; 3. Domul nazal; 4. Şanţul mediocolumelar; 5. Protuberanţa crus medial cartilaj alar; 6.
- Tehnici de tratament comun
- Tratamentul vergeturilor Corecția nasului rinoplastia Corecția nasului rinoplastia este una dintre interventiile cele mai frecvent realizate in cabinetele de chirurgie estetica, darin acelasi timp, este si una dintre cele mai delicate interventii de chirurgie cosmetica.
- Septul este corectat prin intervenție chirurgicală, în caz contrar sinusita cronică și rinita vor deveni colegii dvs.
- Bursita perioadei de tratament a articulației genunchiului
- Tratamentul artrozei trentale
- În unele cazuri, pe măsură ce se dezvoltă aripile, se formează nări asimetrice de formă neregulată.
Rama marginea alară. Planul intern: tegument la nivelul vestibulelor nazale şi mucoasă pituitară de tip respirator şi olfactiv la nivelul foselor nazale propriu-zise.
- RINOPLASTIA Tehnici chirurgicale de baza | DOCTOR ANGHEL MEDICAL CENTER
- Ligamentele articulare doare ce să facă
- Levomekol ajută să facă față multor probleme bacteriene în nas Cu un proces inflamator puternic, alergiile sunt prescrise hormoni - Sinaflan, hidrocortizon unguent.
Vascularizaţia piramidei nazale După Toriumi arterele, venele şi limfaticele nasului trec prin sau superficial la nivelul sistemului musculo-aponevrotic superficial nazal — SMAS. Arterele, Figura Artera facială ram din a.
Artera labială superioară se conectează cu artera infraorbitală. Regiunea vârfului nazal mai este irigată de artera columelară ram alar inferior, artera facială şi artera dorsului nazal ram din artera oftalmică ; Artera oftalmică ram din a. Venele: Venele faciale; Venele oftalmice; Drenajul venos al piramidei nazale este asigurat de venele nazale externe care curg în venele angulare şi mai departe în venele faciale şi venele oftalmice cu posibil drenaj în plexul pterigoid.
De importanţă clinică este drenajul venos direct din vena angulară în vena oftalmică şi posibilitatea complicaţiilor septice venoase ca tromboflebita de sinus cavernos.
Structura și funcția cartilajului nazal
Limfaticele: Limfaticele superioare rădăcina nasului drenează în ganglionii parotidieni superiori; Limfaticele mijlocii regiunea superioară şi părţile laterale ale dorsum piramidei nazale drenează în ganglionii maseterini şi parotidieni inferiori; Limfaticele inferioare lobul şi aripile nazale drenează în ganglionii genieni şi ganglionii submandibulari. Inervaţia piramidei nazale, Figura Nervul trigemen inervaţia senzitivă prin inflamația țesutului cartilaginos al aripilor nasului din nervul oftalmic şi maxilar.
Rădăcina nasului nervul supratrohlear ; Dorsum nazal nervul infratrohlear şi nervul nazal extern ram din nervul etmoidal anterior ; Regiunea alară şi a vârfului nasului nervul nazal extern care traversează osul nazal, trece pe sub planul sistemului musculo-aponevrotic superficial — SMAS - al nasului şi inervează vârful şi nostrilul; nervul infraorbital ram din nervul maxilar, nervii incisivi care străbat canalele dinţilor incisivi împreună cu vasele corespunzătoare.
Se impune ca disecţia să se realizeze la o distanţă de cel puţin 1cm posterior de spina nazală anterioară pentru a evita complicaţii postoperatorii de tipul tulburări de sensibilitate şi culoare ale palatului dur şi devitalizarea dinţilor incisivi. Nervul facial inervaţia motorie pentru muşchii piramidei nazale cu rol în respiraţia nazală şi mimica feţei M. Fosele nazale sunt formate din vestibulele nazale şi fosele nazale propriu-zise.
Vestibulele nazale sunt în număr de două, separate de un perete intern, comun, subcloazonul septal. Ele corespund aripilor nazale, sunt căptuşite cu tegument, prezintă fire de păr vibrizeglande sebacee şi sudoripare. La nivelul peretelui lateral apare un relief - limen vestibuli - şi corespunde locului de trecere dintre tegumentul vestibulelor nazale şi mucoasa pituitară a foselor nazale propriu-zise, Figura Fosele nazale propriu-zise sunt în număr de două, inflamația țesutului cartilaginos al aripilor nasului de un perete intern, comun, septul nazal.
Fiecare fosa nazală prezintă următorii pereţi: peretele superior: oase nazale proprii, spina nazală a frontalului, lama ciuruită a etmoidului, pereţii anterior şi inferior al sfenoidului; peretele inferior: apofiza palatină a osului maxilar superior, lama orizontală a osului palatin; peretele inflamația țesutului cartilaginos al inflamația țesutului cartilaginos al aripilor nasului nasului septul nazal : cartilajul patrulater, spina nazală anterioară, premaxila, lama perpendiculară a etmoidului, vomerul; Figura13 Figura Anatomia clinică a septului nazal modificat după Kaplan.
La nivelul acestui perete sunt prezente cornetele nazale: cornetul inferior os independentcornetele mijlociu şi inferior aparţin etmoidului. Cornetele nazale delimitează împreună cu peretele extern meatele nazale corespunzătoare. La nivelul meatului inferior se deschide canalul nazo-lacrimal. În meatul mijlociu între bula etmoidală şi apofiza unciformă se delimitează un şanţ - hiatusul semilunar - în care se deschid sinusurile paranazale anterioare în următoarea ordine din anterior în posterior: sinusurile frontale, celulele etmoidale anterioare şi sinusurile maxilare.
În meatul superior se deschid celulele etmoidale posterioare şi sinusurile sfenoidale. Cornetele nazale modificat după Kaplan.
Peretele extern nazo-sinusal, fosa nazală propriu-zisă modificat după Netter. Mucoasa nazală Invelişul foselor nazale prezintă trei zone: Zona vestibulară, lăţime de mm: tegument; Zona respiratorie: epiteliu cilindric ciliat, corion cu elemente glandulare şi vasculare de tip erectil ce ocupă planşeul nazal, cornetele inferior ce poate provoca rănirea articulației genunchiului? mijlociu şi porţiunea corespunzătoare a septului nazal.
Zona olfactivă, suprafaţa de mm2: epiteliu senzorial de tip olfactiv ce ocupă partea superioară a foselor nazale cornet superior, lama ciuruită şi porţiunea corespunzătoare a septului. Epiteliul olfactiv prezintă 3 tipuri de celule: bazale, de susţinere conţin un pigment galben - pata galbenă şi senzoriale Vascularizaţia foselor nazale.